turcoazul e turcoaz

Nici nu stiu cand s-a facut dimineata. Stiu doar ca atunci cand ceasul a batut ora 8.00 aveam deja ochii cat cepele. E un facut, acasa nu ma pot trezi inainte de 9.00, chiar 9:30 in zilele (lucratoare) cand ma rasfat. In vacanta am insa un ceas interior care nu ma lasa sa dorm mult, e de parca ma tem ca o ora in plus de somn inseamna o pierdere importanta. Da, stiu ca mi-ar lua din timpul de “explorat”, dar nu e asta. E ca o teama ca ceva major se intampla pe strazile orasului unde sunt si eu o sa ratez evenimentul. Ei bine nu am stat prea mult pe ganduri si m-am ridicat din patul meu moale si pufos din Vernazza. V-am povestit in Episodul 1 despre cum am ajuns in Cinque Terre si cat de minunat este acest sat Vernazza cu o singura strada si cu doar 1.001 locuitori.

Sa revenim zic. M-am ridicat, mi-am facut ritualul de dimineata, mai exact un dus, m-am imbracat si am fost gata de plecare. Urmatoarea destinatie era Monterosso al Mare, singurul dintre cele cinci sate cu o plaja generoasa. (Cinque Terre este de fapt un grup de cinci sate patrimoniu UNESCO. Poate ar fi trebuit sa incep cu asta totusi? E prea tarziu deja.) (Ce paranteza lunga am facutJ)

Nu am plecat spre Monterosso pana nu am trecut rapid pe la bar – singurul din oras -, am baut o cafea si am mancat un croissant. La ora aia deja toate mesele erau pline. Pe semne ca toti turistii au ceasul real sau interior setat cam la aceeasi ora cu al meu. Sau mai devreme.

Am pornit-o apoi incet spre gara. De ce incet? Pentru ca gara era la cativa pasi de bar – la propriu. V-am spus cat de mic e Vernazza aici. Am uitat sa va fac insa o introducere despre Cinque Terre asa ca o insir aici rapid. Sunt cinci sate, toate minunate, toate patrimoniu UNESCO. Monterosso este “sora mai mare” pentru ca mi se pare si mai mare sat dar si singurul care a primit de la mama narura o plaja generoasa. Vernazza este cocheta si mult-admirata. Si nu degeaba.

Corniglia poate parea un pic infumurata dat fiind ca pune orice doritor la incercare. Mai exact, satul este singurul cocotat pe stanci, si ca sa ajungi la el trebuie sa urci cateva zeci de trepte. Eu zic ca merita efortul, mai ales ca, dupa ce vede ca nu renunti usor, Corniglia se dezvaluie si este traditionala si interesanta.

Cum vii de la Nord de la Milano spre sud, urmeaza Manarola, care, la fel ca Vernazza, si-a construit o adevarata baza de fani. E linistita, chiar cuminte si traditionala, asa ca nu e surprinzator ca a cucerit atatea suflete.

Ultimul dintre cele cinci sate dar cu siguranta nu cel din urma, este Riomaggiore. De fapt, daca vii de la Pisa, Riomaggiore este primul dintre cele Cinque Terre. Nu stiu sa-l descriu prea bine. Are insa “je ne sais quoi-ul” care pe mine m-a cucerit.

Dar sa revenim la drumul spre Monterosso. Am ajuns in gara din Vernazza, ne-am luat biletul (care costa cam 1,8 euro dus) si am asteptat trenul. Zilnic sunt zeci de trenuri care fac legatura intre cele cinci sate, iar drumul intre oricare doua nu dureaza mai mult de cinci minute. De altfel, drumul il poti parcurge si pe jos, dar despre asta in episodul urmator. Sau cu barca, in episodul 4.

Dupa cinci minute de mers cu trenul (de data asta) am ajuns in Monterosso. Am iesit din gara si am facut dreapta pe faleza flancata de baruri si de case cu un aer aristocrat care aminteste mai degraba de Coasta Amalfi. M-am oprit intr-o brutarie cocheta, Mi-am cumparat mini pizza si am plecat mai departe. Am urcat in zona rezidentiala a oraselului (v-am spus ca e mai mare decat Vernazza) si m-am pierdut pe strazi. Cand m-am intors, deja umbrelele se deschideau si soarele incepea sa isi arate coltii. De altfel, cea mai frumoasa priveliste din Monterosso este cea a plajei acoperita de umbrele asortate. Pare un puzzle aranjat perfect, nicio umbrela nelalocul ei.

Am plecat mai departe spre centrul vechi al orasului, insa nu inainte de a admira culoarea marii, de un turcoaz ce lua ia ochii. Ca sa poti sa-i prinzi stralucirea mergi cand soarele e deja pe cer.

Am urmat faleza si am ajuns in centrul vechi. M-am aseazat la o masa, am baut un pahar cu vin si am pornit mai departe. Am mai mers cativa metri si m-am oprit la un gelato si la un pahar cu granita de lamaie. Dupa am simtit ca m-am pierdut suficient pe strazi – e posibil sa fi trecut vreo cateva ore – am luat-o usor spre gara. Intre timp am simtit ca am consumat toate caloriile de mai devreme, asa ca nu am plecat inainte de a mai savura un gelato.

Daca vreti sa stiti in timp real pe unde umblam ne puteti urmari pe pagina de Facebook a blogului sau pe Instagram.

Cinque Terre. De parca aveam nevoie de inca un motiv sa-mi placa Italia. Episodul 1 - Vernazza
Cinque Terre. De parca aveam nevoie de inca un motiv sa-mi placa Italia. Episodul 3 – Corniglia

Crisu R.