pe mine m-a cucerit

Nu stiu daca va mai amintiti (prea multa inghetata si prea mult prosecco, stiu), dar suntem deja in a doua zi de Cinque Terre si dupa ce ne-am lasat sedusi de frumusetea clasica a Vernazzei in Episodul 1, si dupa ce am facut o scurta plaja in Monterosso in Episodul 2, am pornit mai departe.

Din gara Monterosso al Mare am luat trenul spre Corniglia, cel de-al treilea sat din Cinque Terre pe care l-am vizitat. Desi nu este cu nimic mai prejos decat celelalte ca frumusete, Corniglia este mai putin cunoscut, asta poate si pentru ca este singurul dintre cinci care sta cocotat pe stanca, fara a avea iesire in mod real la mare. O admira insa de sus, de la circa 100 de metri altitudine, si privelistea te lasa fara cuvinte.

Va spuneam si in Episodul 2 ca, dintre cele “cinci surori”, Corniglia poate parea un pic infumurata dat fiind ca pune orice doritor la incercare. Mai exact, este singura cocotata pe stanci, si ca sa ajungi la ea trebuie sa urci cateva zeci de trepte. Eu zic ca merita efortul, mai ales ca, dupa ce vede ca nu renunti usor, Corniglia se dezvaluie si este traditionala si interesanta.

Din Monterosso pana in Corniglia nici nu stiu cand a trecut timpul, mai exact cele circa zece minute cu trenul. In gara am pasit eu si alti cativa curiosi care nu s-au lasat intimidati de caldura din termometre si de efortul care se prefigura. In fata mea era un cuplu de circa 60 de ani care aproape ca sprinta pe scari (in total, aproape 400). Venise hotarat sa cucereasca zona si nimic nu-l putea opri. Energia pe care o emana perechea era molipsitoare, nu ca eu as fi avut nevoie de inca un boost de entusiasm. De altfel, i-am si depasit pe scari, si cand am ajuns sus mi-am dat seama ca nu ma simteam nici obosita, nici incalzita, ci doar curioasa sa explorez strazi inguste si pasaje secrete, sa degust inca o inghetata si sa ma las pierduta printre zecile de turisti din toate colturile lumii.

In toate recenziile pe care le-am citit despre Cinque Terre toata lumea vorbeste despre Riomaggiore, Manarola sau Vernazza. Corniglia si Monterosso intra astfel intr-un con de umbra. Ele doar vin la pachet. Este ca la promotiile din supermarket. La doua sticle de Pepsi primesti cadou o cutie de sticksuri. Nu prea iti plac, dar daca tot ti se dau gratis, le iei acasa si hotarasti acolo ce faci cu ele, le manaci sau le dai uitate. Asa e si cu Corniglia. Stii ca este parte a Cinque Terre dar o vizitezi doar daca mai ai timp dupa ce le-ai vazut pe restul.

Mie mi se pare o mare greseala si o mare pierdere. Farmecul satului de nici 300 de locuitori sta tocmai in faptul ca nu l-au invadat inca hoarde de turisti. Astfel, pe la colturi de strada inca mai gasesti mestesugari care impletesc cosuri si palarii din paie, la restaurante proprietarul are timp sa stea de vorba cu tine, iar magazinele de suveniruri au la oferta zeci de modele de amintiri colorate. Dupa ai descoperit Corniglia timp de cateva ore, mergi mai departe. Daca tii strada principala, in final ajungi la mare (mai exact ajungi sa o vezi). Nu trebuie insa sa ramai fidel drumului, te poti pierde printre casele cu etaj, poti rataci prin piatete, insa garantat, la final vei ajunge sa vezi marea care se va asterne infinita la picioarele tale. Si pentru ca nu exista loc in Italia care sa nu-si fi exploatat potentialul turistic, in Corniglia, in locul unde satul se termina si unde incepe marea a fost deschis un bar. Cu greu vei gasi o priveliste mai incantatoare, si cand soarele dogoreste pe cer, cu greu vei putea refuza un aperol. Stiu ei italienii ce stiu.

Dupa ce ne-am clatit ochii cu marea si dupa ce ne-am racorit papilele cu o bautura rece, am pornit mai departe spre Manarola. Nu ne-am intors insa in gara sa luam trenul, ci am pornit-o pe jos, si bine am facut. Despre asta insa, in Episodul urmator.

Daca vreti sa stiti in timp real pe unde umblam ne puteti urmari pe pagina de Facebook a blogului sau pe Instagram.

Cinque Terre. De parca aveam nevoie de inca un motiv sa-mi placa Italia. Episodul 2 – Monterosso
Cinque Terre. De parca aveam nevoie de inca un motiv sa-mi placa Italia. Episodul 4 – La pas spre Manarola

Crisu R.