11000822_10155688954140599_8415108817883608047_o

O calatorie in Cinque Terre nu este completa doar cu o vizita in fiecare dintre cele cinci sate, sau cel putin asa am simtit eu dupa ce am acceptat o tura de hiking. Ah, si sa nu uit, nu sunt cel mai mare fan al urcatului pe munte, de fapt nu sunt fanul coboratului, ca urcatul mi-a placut mereu. Totusi, o drumetie in Cinque Terre e un must, la fel si o plimbare cu barca, dar despre asta, intr-un alt episod.

Dupa ce am terminat de explorat Corniglia, al treilea sat din Cinque Terre in care am ajuns si despre care v-am vorbit aici, am avut doua optiuni: luam trenul pana in Manarola, sau o luam la pas catre urmatorul sat. Regiunea Cinque Terre este cunoscuta pentru faptul ca ofera “aventurierilor” multe optiuni de hiking, unele mai impresionante ca altele. Nu eram convinsa ce optiune sa aleg, noroc ca un prieten mi-a sugerat sa parcurg la pas drumul dintre Corniglia si Manarola, via Volastra. Drumul nu e greu, dar nici usor nu e, mai ales in zilele toride. Daca esti inarmat insa cu pantofii potriviti, cu apa si cu un aparat foto de incredere, totul va fi bine.

Trebuie sa va pregatesc insa dinainte, calatoria pe jos dureaza vreo 2-3 ore, si implica pe alocuri urcat, mers in panta, efort pe drum accidentat. Asta nu e tot insa. Mai degraba privelistea va va taia respiratia si nu drumul in panta. O sa ramaneti pe loc de mai multe ori, dar nu ca sa va odihniti neaparat (desi e posibil si asta), ci ca sa admirati gradinile de maslini. Drumul, spre deosebire de multe altele din Cinque Terre nu merge pe langa mare si nici nu coboara prea mult spre ea. O vezi in dreapta (cum mergi spre Manarola) , te insoteste la drum, tot drumul. Pana sa ajungi la mare insa, treci cu privirea prin gradinile de maslini, prin podgoriile de vita de vie, in timp ce in stanga ai padurea.

Drumul te poarta si prin satul Volastra, inainte de a continua spre Manarola. Volastra e mic, insa dupa o vreme de mers prin caldura te imbie cu un bar, deloc dotat de altfel. In lipsa de altceva, merge insa o apa rece sau o inghetata.

Am uitat sa va avertizez insa ceva. In Cinque Terre nu o sa gasiti supermarketuri de genul Mega Image sau Carrefour. Singurele cu care va trebui sa va multumiti sunt alimentarele locale, din oferta carora nu lipseste vinul (nu vi se pare, chiar sunt pasionata – asa se cheama acum cei carora le place sa bea vin), carnea, fructele si branza. Nu mai aveti nevoie de altceva.

Dar sa revenim. Am plecat rapid din Volastra pentru ca se apropia ora pranzului (la mine asta inseamna ora 15-16) si voiam sa ajungem mai repede in Manarola. Am mai avut ceva de mers pana cand am intrezarit satul urmator. Cu cat mergeam, cu atat se apropia, cum e si normal de altfel, dar aveam senzatia ca distanta nu scade direct proportional cu efortul. Era o combinatie de nerabdare, foame si poate, poate un pic de oboseala. Nu multa. Am mai mers ceva pana cand ne-am oprit sa admiram Manarola de sus. Pare mai mare si mai impresionanta decat daca o iei la pas. Trebuie sa recunosc insa ca la ce complimente primise Manarola de prietenii mei si lacate cuceriri face, ma asteptam la mai mult de la cel de-al patrulea sat din Cinque Terre in care am ajuns. Despre asta, in episodul 5.

Dupa ce am terminat cu admiratul a trebuit sa o luam la vale, si cum va spuneam, mie coboratul nu-mi place, dar deloc, asa ca ma voi opri aici cu povestitul. Altfel, ar urma o lunga pleiada de cuvinte nu tocmai potrivita pentru o lady.

Cinque Terre. De parca aveam nevoie de inca un motiv sa-mi placa Italia. Episodul 3 – Corniglia
Cinque Terre. De parca aveam nevoie de inca un motiv sa-mi placa Italia. Episodul 5 – Manarola

Crisu R.

Comentarii

  1. […] este cea de sus) pare mai mare decat atunci cand o iei la pas. V-am mai povestit in episodul 4 (aici) despre drumul dinspre Corniglia spre Manarola, si despre peripetia mea cu scarile. Ca sa ajung in […]