11392908_10155688962810599_78456327763526910_o

Cand am ajuns in Manarola mersesem deja cateva ore prin padure, prin gradina de maslini si prin podgoriile de vita de vie. Eram obositi, infometati si totodata bucurosi ca am ajuns. Nu stiam la ce sa ne asteptam. Auzisem ca este fermecatoare. Ba chiar, ca este cea mai frumoasa “sora” dintre cele cinci din Cinque Terre. Nu stiu daca a fost de vina oboseala, foamea sau pur si simplu ne indragostisem noi de Vernazza (dragoste la prima vedere, ce sa mai) ca nu ne-am simtit fermecati. Manarola este un sat mic, cochet si atragator. Ii lipsea ceva insa ceva din farmecul Vernazzei. Cred ca este ca in dragoste, Vernazza ne “furase” inima. Era acasa.

Ne-am plimbat insa in sus si-n jos prin satul Manarola, am urmarit figurile batraneilor care ii studiau pe turisti din spatele jaluzelelor, am mancat bine. Doar doar vom simti cum ne prinde in mrejele ei Manarola.

Satul nu e mare. Cred ca de sus (cum vii dinspre Corniglia pe jos, prima imagine cu Manarola pe care o vezi de aproape este cea de sus) pare mai mare decat atunci cand o iei la pas. V-am mai povestit in episodul 4 (aici) despre drumul dinspre Corniglia spre Manarola, si despre peripetia mea cu scarile. Ca sa ajung in Manarola a trebuit sa cobor cateva zeci (poate peste 100) de trepte. Cu siguranta ca si lupta mea cu inaltimile (mi-e teama de ele, dar nu ma las invinsa prea usor) i-a stirbit ceva din farmecul Manarolei.

Cand am ajuns la nivelul marii nu stiam ce sa fac mai intai. Sa topai ca am mai castigat o lupta cu inaltimile, sa o iau mai repede la pas prin sat sa nu cumva sa pierd ceva sau sa ma opresc direct la un pahar de prosecco. Am ales varianta doi, urmata de trei. Eul meu interior insa a facut cateva tumbe in aer:)

Cum cobori scarile, ajungi la strada principala flancata de case colorate si de barci. La fel ca si Vernazza, satul este construit in jurul unei strazi principale, vizitata de turisti, de localnici si de pescarusi. De altfel, pescarusii ii urmaresc pe turisti si se dau in spectacol doar doar vor primi o bucata de paine sau un cartof prajit. Trebuie sa recunosc ca mie nu-mi plac pasarile, mai exact mi-e frica de ele, asa ca nu i-am bagat in seama pe micii santajisti. Au fost insa destul de multi vizitatori care si-au impartit mancarea cu acesti nemancati. Ca sa admiri spectacolul te puteai aseza pe o banca cu un gelato in mana. In timp ce unii faceau asta, eu numaram culorile caselor din Manarola. Si ii vanam pe localnici care fie stateau ascunsi dupa jaluzele si urmareau spectacolul strazii, fie iesisera la o baie de soare pe balcon.

Nu ai multe lucruri de facut pe strazile din Manarola. Te poti plimba, poti admira satul, si dupa o vizita la mare, te asezi la o masa. Mancarea, la fel ca peste tot in Cinque Terre este delicioasa. La fel si prosecco. Inainte sa ma intrebati voi care este faza cu prosecco de il mentionez in fiecare articol, va voi spune eu. Sunt un mare fan. Imi place ca-mi gadila limba, ca-mi imbata simturile :) Nu pe mine ma imbata, ci doar simturile. Si ca sa intelegeti ce relatie am eu cu prosecco asta, va spun doar atat. La mine in frigider nu veti gasi mereu mancare (poate doar branza), dar veti gasi mereu prosecco. Stiti cum se spune, prosecco se bea cand esti vesel, cand esti trist, si in toate celelalte momente. Sau cel putin asa spun eu.

Sa revenim insa la Manarola. Dupa ce ne-am plimbat in sus si-n jos prin sat ne-am oprit la restaurantul Il Porticciolo. Cand am intrat eram noi si inca vreo 3-4 cupluri. Cand am iesit am lasat in urma un grup de vreo 20 de asiatici, un cuplu de romani si o familie tare numeroasa din SUA. Pana sa plecam insa, am mancat bruschete, tartar de ton si pizza, asortate cu prosecco. Cu burta plina, am plecat spre Riomaggiore. Despre asta insa, in episodul viitor.

In incheiere trebuie sa recunosc ca Manarola este frumoasa, in ton cu toate celelalte sate vazute pana acum, insa mi-a placut mai mult Vernazza. E doar o chestie de preferinte. Nu cred insa ca o vizita in Cinque Terre ar fi completa fara Manarola, sau fara oricare dintre cele cinci sate.

Daca vreti sa stiti in timp real pe unde umblam ne puteti urmari pe pagina de Facebook a blogului sau pe Instagram.

Cinque Terre. De parca aveam nevoie de inca un motiv sa-mi placa Italia. Episodul 4 – La pas spre Manarola
Cinque Terre. De parca aveam nevoie de inca un motiv sa-mi placa Italia. Episodul 6 – Riomaggiore

Crisu R.