apa e albastra tare

Era inceput de iunie. Soarele rasarea in a treia zi de Cinque Terre. Ultima zi pe coasta italiana. Seara urma sa luam trenul spre Milano, iar la primele ore ale zilei de marti aveam sa decolam spre Bucuresti.

Era cald, caldut de fapt. Dimineata, mi-aduc aminte, era unul dintre cele mai frumoase momente in Cinque Terre. Soarele abia te dezmierda, iar marea iti imbata narile cu parfumul naturii. Nici strazile nu erau aglomerate, parea mai degraba ca abia se dezmeticesc si se trezesc la viata.

Alarma a sunat la ora 8.00. Am iesit pe usa repede dupa aceea. Ne-am oprit la bar pentru cafeaua de dimineata, iar apoi am luat-o usor spre port. Vaporul ne astepta pregatit de plimbare. Ne astepta pe noi si pe alte cateva sute de turisti. Avea chef de aglomeratie. Il flata numarul de turisti veniti in port pentru el. Din Vernazza aveam sa ne oprim, “sa facem escala”, in Manarola si Riomaggiore inainte de a ajunge la destinatia finala – Portovenere. Pe drum unii aveau sa coboare, altii sa urce catre o noua desinatie. Vara este anotimpul aventurilor scurte doar.

“Aventura” cu barca este insa un must in Cinque Terre. O zic si eu, o zice si Lonely (Planet). Suntem deja prieteni de multa vreme, asa ca-mi permit sa ii zic pe numele mic. Am mare incredere in el. Atat de multa incat e partenerul meu aproape nelipsit de calatorie.

Nu ratam nicio sansa sa mergem cu barca. Indiferent ca e o croaziera pe canalele din Amsterdam, ca e o plimbare prin Venezia sau o “drumetie” de patru zile prin arhipelagul Komodo. Nicio barca nu ne-a dezamagit pana acum. Nici macar mega-vasul de croaziera pe care eu l-am asemuit unui bloc cu opt nivele (atatea punti avea). Am ajuns pe vas din intamplare, pierdusem avionul dinspre Pisa spre Sardinia. Asa ca, am luat ultimul vas de croaziera din ziua respectiva spre insula. In loc de 30 de minute de zbor au fost 12 ore de croaziera. Dar a meritat “expeditia”.

Nici nu stiu cand a inceput. Cand ne-am vazut prima data, cand am avut prima intalnire, cand ne-am atins prima data. Nu cred ca a fost dragoste la prima vedere. A fost insa o atractie, care a continuat pana astazi. Eu si barca am petrecut multe momente impreuna, am facut zeci de plimbari, am strabatut lacuri, rauri, mari si oceane. Ultima intalnire a fost in Cinque Terre. De fapt nu ultima, ci cea mai recenta. Vor mai urma cu siguranta cateva chiar anul asta.

Sa revin insa la ultima mea intalnire cu barca. O am in minte ca si cand a fost ieri, desi au trecut doua luni. Soarele stralucea deasupra noastra, marea ne racorea cu stropii ei rebeli, iar vantul sufla neobosit.

Pe cat de frumoase mi s-au parut cele cinci sate vazute la pas, pe atat de tare mi-au placut si vazute din larg. Cu cat barca se apropia de ele cu atat le descoperam noi farmece, noi unghiuri sa le privesc. Marea si barca imi ofereau perspectiva.

Mi-a placut atat de tare incat drumul la dus incat am decis sa luam barca si la intors desi nu era planificat. Trebuia sa luam trenul, dar nu puteam rata sansa sa arunc o ultima privire de ansamblu celor cinci surori.

Nu ma asteptam insa ca pe drumul de intoarcere sa ne intalnim intamplator cu cateva meduze sau sa pornim la “vanatoare” de delfini. Plecasem din Portovenere si ne indreptam spre prima statie, Riomaggiore, cu peronul pe partea dreapta:)

La un moment dat un pasager exclama “Delfin”. Nu l-am bagat nimeni in seama. Aproape nimeni. Skipperul insa a virat inspre el. Inspre ei de fapt. Asa a inceput totul. Au urmat apoi 20 de minute de urmariri ca-n filme, de viraje, de apropieri si de despartiri. La un momentat au ajuns langa barca. Au fost insa atat de rapizi ca nici camera foto nu i-a prins in plina glorie. Apoi s-au indepartat treptat, iar noi am fost fortati sa tragem pe dreapta. In portul din Riomaggiore.

Barca a mers mai departe, si noi odata cu ea, insa povestea asta se incheie aici, si-am incalecat pe sa (barca) si v-am spus povestea-asa.

Daca vreti sa stiti in timp real pe unde umblam ne puteti urmari pe pagina de Facebook a blogului sau pe Instagram.

Cinque Terre. De parca aveam nevoie de inca un motiv sa-mi placa Italia. Episodul 6 – Riomaggiore
Cinque Terre. De parca aveam nevoie de inca un motiv sa-mi placa Italia. Episodul 8 – Portovenere

Crisu R.