11224558_10155688960430599_6979862030031239036_o

Portovenere este un orasel aflat la “granita” cu Cinque Terre, sau mai bine spus, la intrarea in paradis. Dar cand esti la granita, adevarul e ca, reusesti sa “furi” cateva din secretele de peste gard si sa le aplici la tine in curte. Asa ca, Portovenere a invatat sa se aranjeze frumos, sa isi coloreze casele in toate culorile curcubeului si sa isi ingusteze strazile pe cat de mult posibil, mai exact sa le faca intime. Unde mai pui si ca deasupra orasului troneaza doua biserici de unde poti admira plajele si apele turquoise. Pe scurt, Portovenere are tot ce ii trebuie ca sa te cucereasca. Totusi, nu multi il cunosc. Esta ca verisoara de la tara. Multi nici nu au auzit de ea. Cand o vezi insa prima oara iti pare rau ca nu ai vazut-o mai de mult.

Vazut la pas, iti aminteste de satele din Cinque Terre dar te face sa te simti mai degraba un animal urban. Te plimbi printr-un orasel cochet unde magazinele de suveniruri sunt vecine cu buticurile de haine din in realizate manual. Din cand in cand vezi o patiserie, o pizzerie to go, sau, daca ai noroc, dai peste un atelier de pasta&pesto. Tot to go.

Iti dai seama ca ai ajuns unde trebuie pentru ca e coada de 20 de oameni la intrare. Toti asteapta un pahar de paste cu pesto proaspat. Pentru calatorii inca indecisi unul dintre bucatari te imbie cu paine cu pesto. “Trebuie sa gusti”, spune el. “Ce om refuza pesto?”, continua discursul. Si adevarul e, ce om refuza pesto? Usor usor se aduna noi oameni la coada. Pastele se temina, dar vin altele imediat. Te asezi pe bordura alaturi de alti turisti flamanzi si iti savurezi pranzul. In stanga auzi franceza, in dreapta engleza. Din departare parca auzi pe cineva spunand gelato. Iti amintesti ca esti in Italia si ca ziua nu ar fi completa fara un gelato, asa ca pornesti la pas inspre acolo. Cu o cupa de ciocolata neagra si cu una de nutella (am incercat sa echilibrez doza de dulce:)) urci pe scarile care te duc sus, sus de top, deasupra orasului. Marea ti se asterne la picioare, casele sunt impodobite cu muscate sangerii, iar soarele dogoreste. Mai exact, soarele flirteaza cu inghetata care pare ca se inmoaie (topeste) toata. Intervii repede pentru ca nu vrei sa fii lasat pe dinafara. In final acest “menage a trois” are un final fericit. Inghetata a fost savurata, soarele isi indreapta atentia catre altcineva si incepe sa se infierbante iar.

Pe strazile din Portovenere e liniste si pace. Peste apa, stau tolaniti la plaja cativa turisti relaxati si mai multi italieni care inca isi savureaza ziua de luni. Era sarbatoare, deci zi libera. In oras, doar turistii sunt pe strada.

Dupa cateva ore de plimbare pe strazile oraselului port, sub soarele arzator al Italiei, o iei usor inapoi spre port si te imbarci spre o noua destinatie. Ramai cu gustul dulce al inghetatei in minte, cu prospetimea pesto-ului pe limba, in timp ce culorile caselor inca-ti joaca in fata ochilor. A fost o zi pe cinste. Inca una.

In timp ce barca se indreapta incet dar sigur spre Monterosso al Mare, unde asteapta trenul spre Milano, un gand iti fuge prin minte. Ma voi intoarce! (ca in melodia “Dupa ani si ani” a celor de la Compact) Doar ca, sper eu, nu dupa ani si ani.

Daca vreti sa stiti in timp real pe unde umblam ne puteti urmari pe pagina de Facebook a blogului sau pe Instagram.

Cinque Terre. De parca aveam nevoie de inca un motiv sa-mi placa Italia. Episodul 7 – Pe mare
Zece experiente pe care sa le incerci in Cinque Terre

Crisu R.